Acesta este cel de-al treilea articol care participa la campania promotionala Profi te premiaza powered by Vodafone. Va marturiseam in articolele precedente (aici si aici) intentia de a participa la concursul Fii eroul scolii tale pentru ca, intr-adevar, imi doresc sa recompensez in acest fel scoala si dascalii care mi-au fost alaturi si care au contribuit la ceea ce am devenit astazi. Mai mult, nu mi-am parasit locul in care am descoperit tainele cititului si ale scrisului si in care am patruns in lumea fascinanta a literaturii, intorcandu-ma dupa absolvirea Facultatii de Litere in acel cadru mirific ce mi-a marcat existenta: Liceul Tehnologic Dumesti.
Si pentru ca in curtea si cladirile acestei scoli frumoase mi-am petrecut 11 ani din viata, nu puteam sa nu le amintesc pe cele care m-au primit cu caldura specifica unei mame si care m-au initiat in tainele scolii. Aveam numai trei ani cand am pasit pentru prima data pe usa gradinitei, in cladirea situata alaturi de corpurile in care invatau elevii din clasele I-IV, cei din gimnaziu si cei de la scoala complementara. Asadar, venind la gradinita, puteam observa cu usurinta si ce avea sa ni se intample mai tarziu, in celelalte etape ale dezvoltarii noastre. In cadrul unitatii noastre scolare, gradinita cuprindea doua grupe, pastorite cu seriozitate si dragoste de doua doamne educatoare. Este vorba de grupa mica-mijlocie si cea pregatitoare. Doamna mea educatoare se numeste Banu Eugenia si este cea care, nu numai ca m-a facut sa simt ca am o a doua mama, ci mi-a insuflat si dragostea pentru desen, dans si cantec. Astazi imi este colega la Liceul Tehnologic Dumesti si mi se pare neschimbata. E asa cum mi-o amintesc eu din copilariei, timpul parand ca nu si-a pus amprenta asupra dumneaei. Ii coordoneaza pe cei mici cu aceeasi dragoste cu care m-a inconjurat si pe mine in vremea copilariei mele, o copilarie lipsita de griji si o etapa definitorie pentru fiecare dintre noi. Cand ne intalnim la sedinte si consilii profesorale, mi-e imposibil sa nu o privesc cu nostalgie si drag si sa nu imi aduc aminte de cei mai frumosi ani din viata mea.
Pentru ca serbarile din cadrul gradinitei se realizau cu participarea tuturor copiilor, din ambele grupe, nu pot sa nu o mentionez si pe doamna educatoare de la grupa cealalta, doamna Mutrescu Maria. Aceasta s-a pensionat cand eram eu in ultimul an de gradinita si cand imi pregateam pasii pentru a purcede spre un alt taram, cel al scolareilor. In acel an a venit la noi o noua doamna educatoare, care mi s-a parut amuzanta si vesela din primul moment in care am vazut-o si in care ni s-a prezentat. Aducea de acasa jucarii, chiar daca aveam si noi la gradinita cateva ladite cu diverse lucruri si ne lasa sa ne jucam cu ele. Tin minte ca, intr-una din zile, a adus un catel de jucarie, care se misca, latra si dadea din coada. Am fost de-a dreptul fascinata pentru ca nu mai vazusem asa ceva niciodata. Chiar daca satul se afla la doar 20 km de cel mai apropiat oras, nu ajungeam in Iasi decat foarte rar, iar posibilitatile mamei mele, dar si ale familiilor celorlalti copii, erau destul de reduse. Doamna de care v-am povestit mai sus se numeste Placinta Maria si este si astazi educatoare in scoala in care am invatat si in care predau eu, avand acelasi entuziasm si devotament ca si in urma cu 22 de ani. Pe fiica dumneaei am avut-o eleva in clasele VI-VIII, ceea ce m-a facut sa realizez cat de repede au trecut anii si cat de mult s-a schimbat viata mea. Si in prezent, doamnele educatoare realizeaza serbari minunate impreuna cu cei mici, ii inconjoara cu atentie si afectiune si participa cu prescolarii la diferite concursuri judetene, nationale si chiar internationale, obtinand diplome valoroase.
Pentru ca cei mai frumosi ani sunt cei ai copilariei, nu voi uita niciodata anii de gradinita, cand dansam si cantam in sala mica de clasa, cand ascultam uimita si fara sa clipesc povestile spuse cu atat drag de catre doamna educatoare, cand ma pictam din cap pana-n picioare la “orele” de desen. Nu voi uita nici cat de tare ne distram atunci cand doamna noastra gesticula, incercand sa ne invete Bate vantul frunzele(Se-nvartesc moristile…) sau Oraselul cu pitici (Am cunoscut un orasel/Uite-asa/Cu multe turnulete-n el/Uite-asa/Si turnul are un geam mic/Uite-asa/Prin el se uita un pitic/Uite-asa). Noi o imitam si, in incercarea noastra de a fi cat mai buni, nu mai vedeam colegii de langa noi si ne loveam unii cu altii peste nas, moment de mare haz.
Cand era vreme frumoasa, ieseam afara tinandu-ne cu totii de maini. Asa ne ducea doamna educatoare in spatele scolii, pe terenul de sport, pentru a face miscare. Aici jucam Coroana e rotunda sau Am pierdut o batistuta, jocuri pe care nu le voi uita niciodata si pe care copiii din ziua de astazi le-au inlocuit cu wresting-ul sau cu alergarea haotica in jurul scolii. Sincer, copilaria lor nu se compara cu cea pe care am trait-o eu alaturi de colegii mei de-odinioara. Mi-a ramas adanc impregnata in memorie ultima serbare de la gradinita, cea in care am intruchipat anotimpul de vara, pasind pe o scena improvizata si defiland cu mandrie in rochia cusuta de nana mea si avand pe cap o coronita din spice de grau si cirese, iar in mana un cos cu spice de grau si fructe. Mi-am rostit rolul cu multa seriozitate, dar in suflet cu nostalgia anilor ce trecusera pentru ca urma ca, in toamna, sa merg la scoala. Le multumesc doamnelor educatoare pentru ca m-au educat ca pe proprii dumnelor copii si pentru ca am simtit ca ma iubesc la fel de mult ca pe acestia.
Acest articol participa la campania promotionala Profi, in urma careia vor fi dotate 126 de scoli cu cate un laborator de informatica, iar alte 126 cu cate un videoproiector. Acesta este cel de-al doilea an consecutiv in care cei de la Profi organizeaza campania de responsabilizare sociala.
Mecanismul campaniei este cat se poate de simplu si il voi reaminti in fiecare articol pentru a fi cat mai bine inteles de catre cititori. Fiecare persoana care va achizitiona produse din oricare din magazinele lantului Profi va primi si un bon nefiscal pe care sunt trecute punctele aferente cumparaturilor facute. Acest bon trebuie completat cu numele scolii pe care doresc sa o sustina in campanie (in cazul nostru: Liceul Tehnologic Dumesti). Orice persoana care va cumpara produse din magazinele Profi va primi pentru fiecare bon de cumparaturi un numar de 10 puncte. De asemenea, participantii la campanie pot acumula puncte suplimentare, respectiv 300, 150 sau 50 de puncte, cumparand produsele partenerilor campaniei, semnalizate corespunzator la raft. Cu cat adunati mai multe puncte, cu atat scoala pe care alegeti sa o sustineti va fi cat mai sus in clasament si va avea ocazia sa castige dotarile puse in joc. 
Chiar daca nu sunteti din judetul Iasi, puteti alege sa sustineti Liceul Tehnologic Dumesti, acordandu-i punctele aferente cumparaturilor dumneavoastra si indiferent de magazinul din care au fost facute cumparaturile. La finalul campaniei, care se desfasoara in perioada 13 august-15 noiembrie 2012, se vor acorda premiile mentionate scolilor care au acumulat cele mai multe puncte.
Nu ratati urmatoarele articole din aceasta categorie si nu uitati de campania Profi “Fii eroul scolii tale!” powered by Vodafone. Daca sunteti bloggeri si vreti sa sustineti Liceul Tehnologic Dumesti, implicati-va in campanie.