Astazi m-am hotarat sa particip la Campania „PROFI te premiaza!” powered by Vodafone. Inca de la inceputul acestei campanii m-a atras tema ei, scoala ocupand un loc important in viata mea, atat in trecut, cat si in prezent. Indragostindu-ma de activitatile didactice, nu am reusit sa ma desprind de acest spatiu educational si, dupa ce am parcurs etapele de scolar in ciclul primar si gimnazial, de licean sau student, am hotarat sa ma intorc printre bancile scolii, de data aceasta ca profesor. Examenul de Titularizare nu m-a speriat deloc. Din contra, m-a determinat sa ma pregatesc temeinic pentru a-mi atinge telurile. Si am reusit sa ma titularizez pe o catedra de Limba si literatura romana din judetul Iasi, cu nota 9,80 (prima din judet).
Visul meu, inca din perioada in care eram eleva in scoala generala, era de a deveni profesor si de a ma intoarce in comuna mea natala pentru a preda in locul in care am fost si eu instruita. Dupa doi ani in care am predat in alte doua localitati rurale din judetul Iasi, s-a ivit un post in localitatea mea. Am simtit imediat ca norocul mi-a suras si, fara sa mai stau pe ganduri, am depus dosarul pentru pretransfer. Asadar, visul meu s-a implinit. Aveam sa ma intorc in localitatea Dumesti, in scoala pe care o lasasem in urma la sfarsitul clasei a VIII-a, dar pe care am pastrat-o mereu aproape de sufletul meu. Aveam sa revin printre bancile ei, in salile mai mici sau mai mari, pe care nu le mai vazusem de cativa ani, cu emotie si cu sfiala.
Aceasta emotie a fost cu atat mai mare, cu cat am descoperit in cancelaria micuta a scolii cateva doamne si domni profesori care imi fusesera dascali mie in vremea gimnaziului: doamna profesoara de biologie pe care mi-am amintit-o cum ne vorbea cu pasiune despre plante, animale si impreuna cu care ieseam in curtea scolii pentru a aranja spatiile verzi in orele de ecologie, la care participam cu mare placere. Tot dumneaei ne-a laudat cand eram in clasa a VII-a, spunandu-ne ca suntem clasa cea mai interesata de orele de anatomie din toata cariera pe care a avut-o. L-am regasit pe domnul profesor de geografie, la fel de serios si de constiincios ca si pe vremea cand eram eleva dumnealui. Domnul director al scolii din anul pretransferului meu imi fusese profesor de istorie. Un profesor sever care ma asculta in fiecare ora. Orice intrebare la care colegii nu stiau sa raspunda imi era adresata mie. De nevoie si de rusine trebuia sa invat. Totusi, mi-a placut aceasta materie si am invatat cu placere la ea, chiar si in liceu. Dumnealui ne verifica mereu caietele, pe ale caror file trebuia sa le liniem in partea stanga la 2 cm distanta fata de margine si neaparat cu doua linii paralele, rosii. Cea mai emotionanta intalnire a fost cu domnul meu invatator care mai profeseaza inca, coordonand a nu stiu cata generatie de copii. Inca zambeste larg cand ma vede si imi spune Roxy-Foxy, la fel ca in clasele I-IV. Si, de fiecare data, ma napadesc amintiri din cele mai fericite, dar si pline de nostalgie.
De asemenea, am reintalnit si alte cadre didactice care nu au predat la clasa mea, dar pe care le stiam inca din copilarie. Aveam sa ii descopar si altfel fata de cum ii stiam, sa ii observ cum se comporta in pauze sau la diverse activitati pe care le organizam impreuna. Va imaginati poate cat de emotionata am fost pentru o perioada, pana am reusit sa ma adaptez, pentru ca imi era frica mereu, ca pe vremea copilariei, sa nu ii dezamagesc. O parte din mine inca se simte eleva dumnealor si probabil ca acest lucru este normal. Mai ales pentru ca sunt persoane de la care ai mereu ce invata. Din experienta pe care am dobandit-o de-a lungul celor sase ani de cand profesez in invatamant, am inteles ca un dascal e implinit atunci cand un discipol reuseste sa il intreaca. Eu imi voi da mereu silinta sa fiu la nivelul asteptarilor celor care m-au educat, fie ca sunt martori ai devenirii mele ca om si profesor, fie ca sunt departe, dar pastrati in mintea si in sufletul meu. Imi incurajez si elevii sa isi doreasca mai mult si, bineinteles, m-as bucura sa ajunga sa ma depaseasca pentru ca atunci as simti ca munca mea nu a fost in zadar.
Prin urmare, consider ca implicarea mea in campanie este necesara pentru ca vreau ca, pe acesta cale, sa aduc un omagiu dascalilor mei, celor care au avut o contributie majora la ceea ce sunt astazi. Scoala mea de suflet, cea in care m-am bucurat de copilarie, merita intreaga recunostinta si, de asemenea, merita si premiile puse in joc de PROFI si VODAFONE. Prin articolele pe care urmeaza sa le scriu pentru aceasta campanie sper sa ii determin pe toti cei care au fost sau sunt elevi la Liceul Tehnologic Dumesti, dar si pe cadrele didactice,pe sateni, parteneri sau chiar cititori ai blogului meu, sa sustina aceasta scoala pentru a primi dotarile pe care le pun la dispozitie sponsorii campaniei. Eu imi iubesc meseria, dar si scoala in care am invatat si in care, la randul meu, ii invat pe altii. O sustin si in calitate de blogger pentru ca o cunosc foarte bine si pentru ca imi doresc ca elevii mei sa aiba parte de un invatamant de calitate, de mijloace tehnice care sa ii ajute si de conditiii optime de studiu. Scolile din mediul rural merita si ele a fi promovate pentru ca se obtin si aici rezultate bune, iar activitatile extrascolare organizate sunt din ce in ce mai multe si antrenante.
Trecand peste prima parte, cea in care am incercat sa ma prezint si sa motivez participarea mea la campanie, urmeaza sa va aduc la cunostinta si cateva informatii despre aceasta, pentru a sti despre ce este vorba. Acesta este cel de-al doilea an consecutiv in care se desfasoara campania “Profi te premiaza!” in parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Scopul ei este dotarea unui anumit numar de scoli cu tehnologie IT. In anul precedent un numar de 101 scoli au primit fiecare cate un laborator ce consta din 15 netbook-uri, un server si un modem wifi, iar alte 100 de scoli au primit cate un videoproiector. In acest an se urmareste ca numarul scolilor ce urmeaza sa fie dotate cu asemenea obiecte IT sa creasca la 126( 252 in total). Cred cu tarie ca scoala pe care o reprezint merita unul dintre premiile puse in joc.
Mecanismul campaniei este cat se poate de simplu si il voi reaminti in fiecare articol pentru a fi cat mai bine inteles de catre cititori. Fiecare persoana care va achizitiona produse din oricare din magazinele lantului Profi va primi si un bon nefiscal pe care sunt trecute punctele aferente cumparaturilor facute. Acest bon trebuie completat cu numele scolii pe care doresc sa o sustina in campanie (in cazul nostru: Liceul Tehnologic Dumesti). Orice persoana care va cumpara produse din magazinele Profi va primi pentru fiecare bon de cumparaturi un numar de 10 puncte. De asemenea, participantii la campanie pot acumula puncte suplimentare, respectiv 300, 150 sau 50 de puncte, cumparand produsele partenerilor campaniei, semnalizate corespunzator la raft. Cu cat adunati mai multe puncte, cu atat scoala pe care alegeti sa o sustineti va fi cat mai sus in clasament si va avea ocazia sa castige dotarile puse in joc. Chiar daca nu sunteti din judetul Iasi, puteti alege sa sustineti Liceul Tehnologic Dumesti, acordandu-i punctele aferente cumparaturilor dumneavoastra si indiferent de magazinul din care au fost facute cumparaturile. La finalul campaniei, care se desfasoara in perioada 13 august-15 noiembrie 2012, se vor acorda premiile mentionate scolilor care au acumulat cele mai multe puncte.
Acestea fiind spuse, va invit sa cititi si urmatoarele articole din categoria “Fii eroul scolii tale!” si sa ma sustineti!